Asadar, Andrei has left the building si a ajuns acasa! Ca la un film in reluare, ma pregatisem psihologic pentru tot ce avea sa urmeze: acomodarea cu noul mediu, mirosuri, oameni, zgomote. Plina de calm si intelepciune, la a 3-a experienta de „bebe mic”, cum spune Stefana, simtindu-ma oarecum in fire dupa experienta nasterii, ne-am setat cu totii in noua paradigma de viata si am zis Play!
Dupa primul somn al bebelusului de 3 ore jumatate, fericita ca, uite, la al 3-lea deja stiu singuri ce au de facut, a venit si seara, plina de musafirii familiei, sa ne sarbatorim evenimentul. Doar ca bebe avea si el planurile lui, in mare masura organizate fiziologic, papa – caca – nani, doar ca papa s-a schimbat, nu mai e ca la maternitate, caca – nu intru in detalii, e o intreaga filosofie a acestui proces la bebelusi, nani – ei, da, asta e de discutat. Prin urmare, la ora 9 seara inca nu dormea, la ora 11 inca mai manca, la ora 12 a plecat toata lumea, la ora 1 ma intrebam ce ar putea fi nou la bebelusi iar eu sa nu stiu, la ora 2 eram deja in plin schimb 3 la masat burtica, batut pe spate si alte procedee menite sa calmeze tranzitul copilului catre noua lui viata… La 3 jumate din noapte, cu ochii ca dupa discoteca si blacklighturi intense, cu moralul la pamant, bebe s-a linistit, a mancat din nou si apoi a cazut intr-un binecuvantat si asteptat somn adanc…
Asa a fost welcome party-ul lui Andrei! Bine ai venit la noi, bebe mic!
