Acum un an, fix, eram în mijlocul unui proces personal de punere în ordine.
Trecuseră niște ani aglomerați, aproape se închiseseră niște bucle majore, se acumulaseră niște experiențe și nu mă mai ajungeam. Nu-mi mai eram de-ajuns în forma aceea și în momentul acela, simțeam că drumul meu se desenase suficient în forma prezentă și intuiam că mai trebuie să fie ceva, și alte căi, și alte moduri și… un alt Eu, mai evoluat și mai ”adus la zi”. Mă sufocam în propria mea înghesuială – mentală, fizică și poate și emoțională. Doar în plan spiritual am stat tot timpul foarte bine, punându-mi foarte devreme în viață aspectele fundamentale în ordine și aceasta a fost fundația de construcție personală care mi-a susținut toate celelalte procese evolutive, în toate planurile.
Dialogul cu Dumnezeu a fost de mare ajutor. M-am simțit ascultată și, mai ales, răspunsă în cererile mele, când încet – încet, au apărut semnele.
Întâlnirea mea cu oameni noi sau regăsiți a fost de bun augur și a marcat o cotitură în modul de a vedea viața, lumea, oamenii. Mi-a pus floricele pe desen, ca să spun așa. A completat definitoriu o imagine pixelată, din bucăți și bucle, i-a dat sens integrativ și perspectivă supraordonată, clarificatoare, cuprinzătoare.
Procesul a început mult mai devreme, la final de 2011. Sunt aproape de încheiere – așa cum am simțit atunci nevoia de ”încă ceva”, simt acum punctul de realizare. Simt suma convergențelor, simt armonizările dar și diazarmoniile dintre mine și ceilalți, simt întâlnirile profetice, sensul lor și valoarea adăugată a mesajului care îmi completează înțelegeri rumegate în sine și pe hârtie mult timp, simt reconectările și re-descoperirile oamenilor, după ce au trecut peste ei timp, experiențe și alți oameni care au lăsat urme… M-am definit, re-definit, descoperit și re-descoperit. Am re-învățat, pe propria experiență, că procesul, procesul, procesul de devenire este mai important decât valoarea utilă a rezultatului, pentru acest moment, al ”lucrului cu mine” (cum devin, mai important decât ce devin. În fapt, dacă cum e clar, ce-ul se definește din mers). De asemenea, că același proces este mai important pentru mine decât ar fi rezultatul pentru ceilalți. În ecnomia lumii, un individ nu contează. Eu contez în primul rând pentru mine și pentru relația cu ceilalți – grupurile de apartenență, comunități, societate, dar proxim, sectorial. Concluziile pot fi importante, dar nu au valoare de adevăr decât într-un context extrem de personal și ne-transferabil. Modul lor de construcție este însă mai valoros, exercițiul curgerii înțelegerilor, alinierilor și logicilor argumentative care duc la niveluri noi de conștiință și conștientizare. La pragul de maturitate. De fiecare dată, altul, mai înalt.
Am intrat în epoca co-creării. Desigur, târziu pentru noi ca societate (de fapt, la nivel social nici n-am intrat încă), dar poate chiar la timp pentru mine personal și comunitatea căreia aparțin. Dacă mă întrebam de ce am dezvoltat un anumit mod de comunicare, cum (de) s-a format în jur o mică comunitate, răspunsul a venit după ce faptele s-au consumat – am ascultat, am reflectat, am dat înapoi, am revenit, am participat, am contribuit.
Co-creare a însemnat pentru mine o interacțiune profundă cu mine însămi, în planuri foarte diferite, pe care le simțeam ușor disonante, ușor străine. A trebuit să cobor mult în mine și să mă (re)găsesc.
Resoftarea spirituală s-a realizat prin mutarea din planul reflexiv și introvert, în planul manifest și explicit verbalizat – practicarea credinței (credinta.exe) și comunicarea ei acolo unde au fost potriveli de loc, moment și mai ales oameni. Rugăciune, conversație, lectură.
Apoi m-am resoftat fizic prin kinetoterapie și osteopatie, sport, stretching, alimentație, apă multă, respirație și trezire de dimineață.
Resoftarea psihică a fost cea mai interesantă, ca proces, ca stare, ca efecte. Sunt încă fascinată de ceea ce sunt, ca prezență fizică, psihică, emoțională, spirituală. Am reintrat în contact cu propriul meu organism, cu interiorul meu, conștientizându-mi corporalitatea și mecanica corpului și a organelor interne care comunică prin mine, cu mine.
Resoftarea emoțională a succedat natural ca o rezultantă a tuturor celor de mai sus – relațiile mele cu copiii, cu familia, cu prietenii și cu grupurile de apartenență sunt mai clarificate, mai igienice relațional și mai de calitate.
Nu a fost ușor și nu e ușor în continuare. Fiecare obicei instalat a cerut efort, voință. Am abandonat, am reluat. Uneori, după un timp mai lung. M-am distras de la mine și scopul meu de re-design, dar m-am întors.
Am funcționat pe metafora 1º of change – câte o schimbare mică și pe rând. Am învățat o mică povestioară și mi-a rămas întipărită în cap – mi-o amintesc și îmi prinde bine: dacă un vapor își schimbă în larg direcția cu 1º, nu se vede, dar pe termen lung poate ajunge în alt port. Ideea că aș putea ajunge într-un port în care sunt mai așteptată, adică, mai potrivită, mai adecvată ca ofertă lumii și aliniată resurselor mele – da, m-a animat și m-a motivat să mă țin de micile schimbări care să mă ducă în portul cel bun. Pentru că, sorry, dar pe direcția asta am fost setată când eram încă prea lipsită de conștiința propriei persoane, by default, printr-un setting-up extern mie – școală, familie, sistem social, mecanisme de grup. N-a fost rău, desigur (în primul rând pentru că eu am avut mereu o puternică conștiință de sine construită prin reflecție și scriere), dar poate fi mai bine. Și mai binele e dușmanul binelui – aud o voce din beciul conștiinței. Deci chill… ?!? Oh nu! Căci o călătorie și o dinamică e viața și prin călătoria asta ne lucrăm mântuirea pentru viața de după…
Sunt aici și merg. Ne vedem pe drum, la drum sau pe la pit-stop-uri.
De final, 2 lucruri:
C.G. Jung Speaking: Interviews and Encounters. In 1960, Jung was interviewed by journalist Gordon Young, who asked, “What do you consider to be more or less basic factors making for happiness in the human mind?” Jung answered:
“1. Good physical and mental health.
2. Good personal and intimate relationships, such as those of marriage, the family, and friendships.
3. The faculty for perceiving beauty in art and nature.
4. Reasonable standards of living and satisfactory work.
5. A philosophic or religious point of view capable of coping successfully with the vicissitudes of life.”
Jung also added, “All factors which are generally assumed to make for happiness can, under certain circumstances, produce the contrary. No matter how ideal your situation may be, it does not necessarily guarantee happiness.”
2. Povești de explicat lucruri complexe:
2.1. Povestașul, de Maria Vargas Llosa – o carte care explică facerea lumii și ființarea mântuitorului într-un mod atât de criptic și totuși atât de revelator, la final! Am citit-o acum mulți ani, ca dar din partea Mădălinei Ene, și îi mulțumesc că, pe culoarele pe care ne intersectam, mă îndemna să continui, căci mă va revela. S-a împlinit.
2.2. (via facebook) Doi bebeluși vorbesc:
-Zi-mi, tu crezi în viața de după naștere?
-Bineînțeles. După naștere vine viața. Poate că noi suntem aici ca să ne pregătim pentru ceea ce urmează după naștere.
-Las-o baltă ! După naștere nu este nimic ! De acolo nu s-a întors nimeni ! Și, pe deasupra, cum ar putea să fie?
-Nu știu exact, dar simt că acolo sunt lumini peste tot… Poate umblăm pe propriile noastre picioare și mâncăm cu gura noastră.
-Asta-i o mare prostie! Umblatul este imposibil! Și cum am putea mânca cu gura asta derizorie? Nu vezi cordonul ombilical? Și gândește și tu o clipă la asta: viața postnatală e imposibilă fiindcă cordonul e prea scurt.
-Da, dar mă gândesc că este precis ceva acolo, doar că e altfel decât ceea ceea ce numim noi viață.
-Ești prost. Nașterea este sfârșitul vieții și asta este.
-Uite, nu știu exact ce se va întâmpla, dar Mama ne va ajuta…
-Mama? Tu crezi în Mamă ? !
-Da.
-Nu fi ridicol ! Ai văzut-o pe Mama pe undeva? A văzut-o măcar cineva vreodată ?
-Nu, dar ea e peste tot în jurul nostru. Noi trăim înăuntrul ei. Și, cu siguranță, datorită ei, noi existăm.
-Bine, acum lasă-mă în pace cu idioțenia asta, bine? O să cred în Mamă când o să o văd.
-Nu o poți vedea, dar dacă ești liniștit, poți să auzi cântecul ei, poți să simți dragostea ei. Dacă ești liniștit, poți simți grija ei și vei simți mâinile ei protectoare.
