O natiune mica, trista si urata!

Da, asa mi se par romanii. Ok, bine v-am regasit in 2008!

O natiune mica, trista si urata, mereu suparata, mereu nemultumita, o vesnica stare de frustrare, pricinoasa, mereu gata sa dea in plans pentru nu-stiu-ce nimic. A nins, de ce a nins. Daca a nins, de ce asa mult. Daca tot a nins, sa vina sa ne ia zapada din fata. Da’ de ce nu vine?

Asta cu ninsoarea. Zici ca locuim la tropice si mama, ce shock, a nins! De Craciun, de Anul Nou: oamenii fac shopping. Da’ ce multe cumparaturi mai fac! Dar de unde au ei bani? Hm? De unde? Si de ce cumpara atat?

Nu mai insist. Daca da, de ce da, daca nu, de ce nu!? O suceala generala, menita sa te distraga de la lucrurile cu adevarat semnificative si cu sens care se intampla pe lumea asta. De aceea suntem asa tristi si mereu ingandurati, pentru ca ni se dau intr-un bum masiv lucruri greu de digerat si care nu ne privesc direct pe noi. Viata privata este inlocuita, din nou, cu un tip de curiozitate sociala morbida pentru celalalt, din pacate bolnavicioasa si contagioasa, o atitudine imitativa frizand infantilul si stagnarea dezvoltarii noastra mintale ca natiune. Nu este un interes social orientat comunitar, de construire a unei comunitati de oameni cointeresati in acelasi tip de probleme si dornici sa le rezolve spre binele lor si general, ci o adunare gregara de oameni, de „locatari” si „proprietari” care habar nu au de spiritul proprietatii si grija pentru aceasta, habar nu au de atentie pentru dansii, convivii lor si spatiul in care isi duc vietuirea comuna. O societate putina – si nu ma refer la numar -, mica si stramba, din pacate dorita asa si manipulata sa ramana si sa creasca asa, ca o buruiana rea.

In ultimele zile ale fostului an mi-au fost deschisi ochii cum ca tinerii sunt on-line si sunt acolo, urmarind tot, dezaproband tot, impartasind tot, in relatii chiar daca virtuale, mai oneste si mai corecte. Va rog, va implor, fiti treji, fiti altfel, fiti diferiti de ce vedeti in jurul vostru!

Romania, asa cum e ea acum, nu e Romania, ea poate arata si altfel, cu oameni mai putin nebuni pe sosele, mai draguti unii cu altii, mai zambitori, mai predispusi spre acceptarea celuilalt, cu nameti mai putini la 2 saptamani de la marea ninsoare, cu sperante mai multe si cu energii mai debordante pentru a face lucruri si nu pentru a astepta sa fie facute. 

Un An Nou cu spor in toate si sa vi se implineasca cele mai nastrusnice ganduri!

Oana Moșoiu

View posts by Oana Moșoiu
Lucrurile nu sunt greu de facut, e greu sa intram in starea de a le face - C. Brancusi

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll to top