Sa stiti ca nu ma asteptam sa avem un curent EMO, centrat pe emotii, sentimente… Intr-o societate post-moderna, in care omul este pus din nou in centrul preocuparilor, copiii si adolescentii ajung sa se interiorizeze, sa simta crunt si sa taca, comunicandu-se prin port si atitudine. A fi EMO astazi seamana cu avea ochelari acum 15-20 de ani, sarmanii colegi pe care ii salutam rautacios cu „aragaz cu patru ochi”.
A fi EMO inseamna a avea ochii aceia timizi, conturti cu negru, ascunsi sub o pleata de par menita a te ascunde de lumea neintelegatoare din exterior, acest strain salbatic, nedomesticit, prost, needucat, fara stil, fara apartenenta, fara asumare… un ritm gregar al societatii pe care EMO-istii il refuza, se ascund de el si il renega…
Evident, au inceput glumele pe tema EMO, niste glume foarte „glumete” in opinia mea, viata e asa de intensa si plina de provocare incat a fi EMO mi se pare renuntarea cea mai usoara. In fine, dat fiind ca oamenii sunt EMOtional, suferinzi, introvertiti, marcati de probleme personale de netrecut, ei bine, cel mai probabil curentul EMO va pieri prin sinuciderea tuturor EMOistilor care nu vor face fata la corul de mishtocareli pe seama lor. Se vor intrista din ce in ce mai tare, vor fi din ce in ce mai EMO pana cand se va ajunge la un (-)infinit EMO, care se va sfarsi prin disparitia micutilor nefericiti.
Insa eu astept cu cel mai mare interes solutia pentru disparitia manelistilor si moartea subita a curentului manele-lovers.
