Ma gandeam deunazi ca a avea un blog pare o chestie destul de public si ca ar fi lipsit de bun simt din partea mea sa incep a-mi prezenta evenimentele din viata insotite de aura reflexiva, sa incep sa-mi expun unele si altele… Pana cand am descoperit ca un blog nu este altceva decat un blog ascuns intre milioanele de bloguri de pe net, este ceva atat de privat precum o casuta postala pe care scrie numele tau, pentru ca nu te citesti decat tu si cativa amici care iti vad adresa cu blogul la statusul de pe mess. In afara persoanelor cu adevarat publice care desigur isi promoveaza blogurile prin insasi fiinta lor publica – dar si stau de ele, bloggarind la greu – restul de 90% din blogurile active cred ca sunt dedate parasirii dupa primele 2-3 luni… my guess. Dupa primele post-uri despre sine, profesie, cariera, devenire, hobbyuri, vise si realitati, opinii la rece despre ultimele titluri de ziare, urmeaza ceva continut din media, publicitate, foto, video, stiri… Daca nu tii ritmul, sa cauti informatie, sa postezi, sa fie blogu’ activ, citit, cautat, gasit s.a.m.d., te duci in cele 90% de bloguri care mor tinere sperante in blogosfera…
Acum ca voi avea din nou ceva mai mult timp e de presupus ca voi reincepe postarea pe blogul meu, dar nu va lasati inselati de aparente. Asa ca acest blog este unul de tipul „vine, trage si dispare”, asa ca nu va puneti sperante. Insa in blogroll aveti o selectie de bloguri pe care merita sa intrati si sa experimentati.
Blogging fericit!
