…au energie, sunt vioi, sunt optimiști, întreabă unde mai mergem, sunt prietenoși, se prezintă cu numele complet pe ei și pe toți frații, pe mama și pe tata, prezintă toată familia și zodiile aferente, sunt peltici, rârâiți, șș-iți, ss-iți, le cad dinții și așteaptă o zână, fluieră în biserică (a se citi intră cu bicicleta), întreabă ce serviciu ai tu, tati?, nu vor la grădi/școală, nu vor să facă logopedie, după aia vor (amenințați cu rămasul la grădi pentru toată viața și lipsa bucuriei de a avea teme, de scris și de calculat), zâmbesc, ridică un deget mare în semn de like, spun mami-mami și când au nevoie și când nu, caută prin casă după părinți, se ascund, răstoarnă, se miră, râd cu zgomot, sunt gălăgioși, le plac petrecerile și cadourile, se împrietenesc ușor cu orice fel de copii, sunt spontani, zglobii, solicitanți, obositori, mănâncă ce le place și au opțiuni ferme, se culcă târziu, se scoală greu, se spală pe dinți singuri, au filosofii complexe, spun lucruri amuzante, își explică lumea, doamna e partenerul pentru a reuși chestii și convinge, cad lați pe bancheta din spate, dorm cu iPad-ul sub cap, știu să scrie singuri parola la calculator, fac planuri, le schimbă, nu sunt fixiști – ba da!, le place să discuți la ”focul de tabără”, fac năzbâtii, le place să mă țip la ei (mă provoacă!), apoi mă tratează de gât, sunt maimuțe și sar în spate când după puzzle și lego prin toată casa…
copiii terapeutici sunt copiii pe care toți copiii îi vor de prieteni. și chiar și adulții.
sunt copiii mei și pe mine mă vindecă prima dată. de prea mult mine.
