Am sa va spun tot asa, ca din carti, da’ macar sa priceapa lumea.
Ideea cu votul esta ca e un model de a lua decizii. Eficient pentru ca permite ca toata lumea sa-si arate optiunea, ineficient ca imparte aceeasi lume in castigatori si looseri. Asta inca nu ar fi nimic, dar pentru ca unii castiga si altii pierd, cei care pierd nu sustin varianta decisa prin vot – deci, nu sunt indeplinite toate conditiile pentru a verifica daca o decizie este buna.
Exista conditii de verificare a calitatii deciziei? Ei, da, matematica avem peste tot. Aici, 3 reguli simple – o decizie este eficienta daca:
1. Este inteleasa de toata lumea.
2. Nu i se opune nimeni.
3. Ajuta grupul sa isi indeplineasca obiectivul.
Now, you do the math 🙂
Dar, am putea opta pentru alte variante:
– decizia prin expert – chemam pe cineva care stie bine cum se conduce o tara corect, onest, civilizat etc. si lasam totul pe el. Vezi regimul monarhic… sange albastru adus sa ne mai curete putin probabil de o criza politica similara… istoria are darul de a se repeta, daca e uitata.
– decizia prin minoritate – suntem toti plecati la munca sau la mai bine in tarile calde, raman unii acasa si decid ei ce si cum cu tara. Legal – ca le dam noi voie sa faca asta, ilegal, daca si-o iau in cap si decid de capul lor. Ar fi bine sa fim acasa, totusi.
– decizia autoritatii cu consultarea celorlalti – greu pentru o tara, ar trebui sa consulte bietul presedinte toti chibitii din Cismigiu, din 336, de pe Facebook – vai mine, nu!!
– decizia autoritatii fara consultarea celorlalti – mah, l-am ales, acu’ ce am ales, aia avem. Trebuie omul sa decida, sa faca, sa dreaga.
– consens – pace mondiala, flori albastre, cer senin, nu tu poluare, nu tu ghetari in dezghet, iarna ca vara si tot asa. Ia excesiv de mult timp, la final toata lumea e ZEN! Imposibil la o tara cu 23 mil. in scadere de locuitori + 12 mil. estimativ peste granite, posibil la o tarisoara ca Luxemburg, Monaco sau… Vatican? Chemi oamenii in piata centrala, le faci un buzz group, apoi vin cu colile scrise la tine, grupezi, verifici, tai, selectezi, pana la urma iese de o decizie prin consens.
Asadar, ce avem la indemana? Dar, mai ales, ce e fezabil? Ce a gasit democratia mai bun ca modalitate de a ajunge la un fel de a decide cine sa conduca natia, este votul. Nu e perfect. Dar ne da TUTUROR ocazia de a avea o optiune. Faptul ca sunt sau nu optiuni viabile, nu e treaba democratiei, ca si concept. E o chestiune de actiune si preventiva, nu reactiva, a natiei in sine.
Nu e vina nimanui, decat a noastra, ca avem 2 optiuni rele. Nu se pune problema cine e mai bun sau ca optam pentru unul pentru ca celalalt e foarte rau sau chestiuni dihotomice de acest fel, false logici. Avem 2 optiuni, si doar atat! Dupa ziua de Mos Nicolae, pentru ca am fost, poate, prea cuminti, vom primi o varguta usturatoare. Nu varguta e problema, ci tot comportamentul care a dus sa primim varguta. Incercam sa ne eschivam acum de la vot pentru ca „nu avem optiuni” sau „votez cu x pentru ca y e foarte rau”.
Intre 2 rele, cum decidem? Cred ca optiunea principiala personala face diferenta. Eu, in principiu, ca optiune valorica, spun nu comunismului. In orice forma, sub orice chip. Pentru bunicii carora li s-au luat pamantul si animalele. Pentru parintii care au ascultat Europa Libera, punandu-se in pericol. Deci, nu rosu. Sau, mai plastic, pentru mine rosu + galben face, simplu, portocaliu. Chestie de gust!
