Cum zice Silviu, am o tema predilectă: intrarea la guvernare. Mai bine zis, neintrarea la guvernare a nimănui, căci cine, Doamne ferește, să intre la guvernare pe timp de criză?! Deci, postul aceste este pro-Boc, că doar în capul lui se vor sparge toate – ”eșecul guvernării PDL”, ”criza economică din România”, ”dramatica scădere din sondajele de popularitate și frumusețe a PDL” – așa cum vor titra, răzbunate, toată media din România, convinsă că de ț-șpe mii de ani face niște super previziuni în toc-șouri dar, vezi Doamne, aleșii sunt prea preocupați să fure cât sunt la putere ca să-i asculte și să le urmeze sfaturile de țațe nevorbite pe marginea drumului. Că doar la politică ne pricepem toți, că toți am ținut o ștampilă de vot în mână și l-am pus pe unul și pe altul la putere!!!
Inspirată din călătoria mea de vacanță și de alte experiențe socio-politice, recte socialismul portughez la putere, am realizat – pentru a câta oară de când a câștigat dreapta alegerile în țara noastră? – că oricât de rău e acum, putea fi și mai rău! Convinsă că nici gașca Geoană – Năstase – Hrebenciuc nu ar fi pus mână de la mână să facă chetă și să aducă de acasă bani de salarii și de pensii ca să dea, în stil becaliard, la poporul hămesit de atâta consumism, zic merci că pot încă să plătesc o rată de casă și sper ca amatorii ăștia – într-ale guvernării, vreau să fie clar ce zic – să stea ca nisipul până trece criza mondială și apoi să mergem mai departe.
…Mai departe, zic, pentru că este clar că nu putem arde prea multe etape din devenirea noastră capitalistă și democratică… Chiar dacă – și îi cred pe cuvânt! – guvernul Boc alege acum să impună niște măsuri absolut necesare de restructurare și reorganizare a sistemelor administrative, a proceselor de control, a măsurilor care asigură responsabilizarea față de banul contribuabililor, descentralizarea și fluidizarea proceselor, procedurilor și circuitelor ”naturii” – măsuri care, desigur, meritau să fie introduse încă de pe vremea pesediștilor, prima tură, ca să zic așa, acum mult-mult timp – , schimbările structurale iau foarte mult timp să se întâmple, în sens acțional și funcțional. Foarte mult timp înseamnă câteva zeci de ani, vorbim de 2-3 generații, cu investiție masivă în educație, educație și educație, de toate felurile și la toate nivelurile, precum și cu un foarte, foarte serios efort de monitorizare și aplicare a legii, din nou, la toate nivelurile.
Așadar, salutară ideea de bine. Ca intenție. Că de la idee până la proiect e un drum lung, și de la proiect la rezultate, e un hău de nepătruns. Birocrație, interese, linii de partid, iar birocrație, rele intenții, oameni incapabili, incompetenți, structuri stufoase, nu știu – nu pot – nu vreau, da’ de ce, las-o, bă, că merge așa, legăm noi cu o sfoară aici și e ca nouă!, românisme…
Nu știu cu ce virus ne-au procopsit comuniștii, dar le-a ieșit, frate! Până apare softistul de mare geniu și chemare socială să ne scape de viermi, ciocnesc cu chef și spumă o bere pentru Boc, pentru previzibilul final și pentru zilele care au mai rămas.
