Un gând rebel, dar clar

Nu crede chiar tot ce gândești. Nu crede chiar tot ce spui. Nu crede nici măcar ceea ce simți. Toate trec. Omul ca o părere, închipuit în puterea lui, în rațiunea lui, în sentimentele lui. Egocentric în forma copilăroasă, imatură, învață să fie generos cu el însuși necrezându-și în primul rând propriile inepții. Avem 2 urechi și o gură. Să le folosim în această proporție. Credința în miracol deasupra raționamentului unei minți puține și înghesuite în pătrățelul lui aici și acum. Ieri și mâine date prezentului, prezentul dat veșniciei și necuprinderii de care nu suntem în stare. Am fost, am trecut. Nu rămân decât oamenii pe care i-am atins cu un pic de luminare. Apoi și aceia se trec, și rămân alți oameni atinși de luminarea luminării. Oare cât de departe suntem de luminarea primordială și ce a mai rămas de credința noastră?

Oana Moșoiu

View posts by Oana Moșoiu
Lucrurile nu sunt greu de facut, e greu sa intram in starea de a le face - C. Brancusi

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll to top