E o vară cu multă umblătură – cred că în ultimele 3 săptămâni am călătorit mai bine de 2000 km. În țară. Sud, Vest, Nord, Est, Sud, Centru, Vest.
Din starea de contemplație activă pe care o am din locul din dreapta admir spațiul și compoziția acestuia cu elemente, mă mir copilărește, mă mir apoi ”științific”, leg înțelesuri, adaug înțelesuri noi și realizez că sunt încă atât de departe de aparatul conceptual complet care să-mi permită să accesez, la nivelul următor, complexitatea acestei lumi.
Sunt totuși convinsă că această contemplație este cea care i-a fericit pe sfinții acestei lumi, accesarea lumii la nivel supra- și trans- conceptual, acolo unde numai miracolul și acceptarea miracolului ca ultim nivel de înțelegere a marelui DE CE? mai face posibilă trăirea vieții în acord total cu tot ce ființează lumea – lumea vie a plantelor și animalelor, lumea vie a oamenilor, cu tot ce e în ei și între ei, si apoi între ei și toată natura pe care o locuiesc.
Și totuși, CUM trăim? Dincolo de bara din față, orizontul limitat și înghesuit al traiului de zi cu zi, dincolo de nimicurile în care alegem să ne consumăm rezervele de energie, considerându-le aspecte capitale fără de care, de cele mai multe ori, credem că nu vom putea trăi sau funcționa mai departe…?
Pentru că tot sunt la RoJam – Jamboreea Națională a Cercetașilor României și pentru că unul din principiile cercetășiei este Back to Basics, m-am întors, desigur, la lecturile esențiale și am aflat și DE CE și CUM. Săru’-mâna părintelui Galeriu și rămâne tema mea de casă, lucrul în sensurile acestea regăsite, zi de zi, om cu om, începând cu mine.
