Kinder-free, ne-am adunat si am decis sa vedem si noi Avatar. Nu am apucat sa citesc nimic pe net, si ma bucur. Doar ce am vazut la televizor, franturi, insuficient macar sa stiu despre ce e filmul. Am incercat IMAX, evident rezervari pana la o data x indepartata in timp, si am mers pe varianta keep it simple, deci 3D. Dupa 3 zile de sunari si pus la punct iesirea, am reusit sa ne vedem TOTI. Succes total, hai sa ne luam popcorn si nachos si sucuri si sa intram!Povestea tine 1 h, si cam 2 h partea de lupte, batai, razboi… Realizarea 3D exceptionala, merita sa vii din provincie sa vezi un film ca lumea, intr-un mare fel!Filmul este exceptional – povestea in sine este foarte, foarte originala, si efortul de a crea o lume noua, cap-coada, cu limba, istorie, cultura, comportamente, ritualuri mi se pare ca merita toti banii si chiar Oscar – daca o fi sa fie! Realizarea e foarte disco, cu multe lumini, luminite, efecte de black-light, dar foarte ok in contextul povestii, nu e nimic kitch sau …been there, seen this… Partea stiintifica foarte coerenta in sine, nu mi-am pus dileme prea mari ce si cum, are sens cu povestea.Mesajul este insa cel care m-a impresionat cel mai mult. Suntem obisnuiti cu chestii de tip sfarsitul lumii, dezastre ecologice, incalzire globala, puteri dominatoare, invazii extraterestre… Pentru mine, cel putin, cred ca este primul film in care oamenii nu se mai ataca intre ei pentru tot felul de idei stupide de suprematie economica sau de ambâț politic, ci atacă out there… Si tot primul film in care mi-am dorit ca omenirea „noastra” sa si-o ia de la altii. De asemenea, cred ca e prima data cand din subconstient imi iese drept in fata si imi trage 2 palme frontal ideea ca suntem cu adevarat rai si facem rau premeditat, cu sens autodistructiv. Poate nu noi, in sensul de eu, sau tu, sau prietenii nostri, ci noi prin reprezentantii nostri, prin conducerile pe care le alegem/se aleg etc.Un mesaj nou, puternic, reprezentat exceptional, un mesaj care se exprima complet in cadrul filmului, clar conceptualizat si comunicat. Nu lasa loc de interpretari conexe, de supozitii, alegerile sunt clare si definitive, judecatile sunt duse pana la capat. Daca Pandora este fiecare colt de padure pe care calcam, fiecare dumicat de pamant pe care alegem sa construim, fiecare natie pe care decidem ca trebuie civilizata? Daca suntem cu adevarat mici, insignifianti prin modul nostru limitat de a gandi si vedea lumea, si modul de a ne vedea rostul in lume?Avatar este momentul in care ne putem intreba, mai cu aplecare, daca ceea ce pozitionam atat de categoric personal sau grupal, este un universal. Ca ne apartine, e clar, ca influenteaza si produce efecte, e din nou clar. Dar impactul si profunzimea acestuia? Asumarea responsabilitatii asupra efectelor?In micimea noatra ne-am putea intreba cum putem atinge maretia. Probabil prin a fi deschisi sa invatam de la altii… Si poate prin a accepta ca nu ne este oferita sansa maretiei. Ca n-o meritam.
