La acest început de an închid bucla 2014 cu reflecția asupra familiei. Dincolo de mine, există un univers care mă înconjoară și care este familia – apropiată și cea extinsă. Un capital uriaș de energie, de resurse în variate forme, de putințe care altfel nu ne-ar fi accesibile.
A aspira la mai mult în viață este, într-o perspectivă creștină în care trăim noi, un exercițiu de a putea și de a valorifica acele capacități lăsate de Dumnezeu în tine, ca daruri, ca talanți ca să te descurci pe lumea asta, în drumul către mântuire. Nu atât acumularea materială este importantă, și în mod clar nu este miza sau obiectivul nostru. A putea reprezintă concentrarea forțelor noastre interioare, o probă de nivel următor, o reușită că în viața asta, dacă îți propui ceva și te ții concentrat de jumătatea umană a planului tău, mai vine și jumătatea lui Dumnezeu acolo și se împlinește.
În jurul nostru sunt mamele și tații noștri, cu casele noastră părintești, sunt sănătatea și disponibilitatea lor. În noi, sunt copiii noștri și bucuria lor, capacitatea lor de a înțelege și de a contribui la un efort colectiv al familiei; în noi sunt acele idei și soluții pe care le găsim împreună, munca împreună, bucuria împreună; în noi sunt resursele de timp și energie puse în proiectele și angajamentele din care ne luăm resursele. Între noi sunt sprijinul reciproc și alternanța în desfășurarea unor activități. Susținerea emoțională și împărtășirea de temeri, încurajări și proiectări ale posibilului. Între noi toți curge un sânge cald, care ne aduce aproape în momentele de sărbătoare, de celebrare a unui succes după un timp de încercări. Acolo unde ne acceptăm, ne emoționăm și ne întărim.
Anii de maturitate aduc cu ei înțelegeri profunde, iar sensul familiei și relevarea puterii ei în determinarea vieții indivizilor unei societăți este o astfel de înțelegere la care am ajuns în acest final de an.
