Îmi spun prietenii că sunt non-combat. Că ar trebui să zic, să fac… Poate că vor să dau un ton, poate că vor să arăt o cale, poate că vor să inspir sau să demotivez. Poate că vor asta de la mine pentru că nu știu ”din ei” ce să facă și cum să se poziționeze.
Dar mi-am luat timp să simt. Să stau în starea aceasta în care mai degrabă să mă conectez cu emoțiile mele. Ce simt în legătură cu… schimbarea, de exemplu? Panică, frică? Încurajare? Posibilități de viitor diferit? Dar care e miza mea? De a bifa prinderea valului tematic?
Diferența față de acum mai mulți ani este întrebarea: Ce știm despre schimbare? Cum se produce o adevărată schimbare? Din ce vin schimbările? Din reglementări? Ale cui? Din ce sentiment a fost creată acea schimbare? Din sentimentul (care?) cărei persoane s-a inițiat o schimbare? Sentimentul acelei/acelor persoane care au fost în situația de a produce o schimbare este fundamental, pentru că acea emoție a susținut până la capăt schimbarea… Oricare, din istorie… Apoi mi-a venit mesajul acesta în inbox și pot să confirm, din experiența mea de profesoară și de trainer de atâția și atâția ani că schimbarea produsă (dacă a fost vreodată, uneori nu afli niciodată, alteori afli și te bucuri) este că oamenii învață pentru că s-au simțit într-un fel în RELAȚIA cu cel care le propune schimbarea… uneori de atitudine, alteori de cunoaștere și perspectivă, alteori, de cele mai multe ori, de comportamente, rutine, practici.
Neuroștiința ne spune acum mai clar, în mai multe feluri, că neuronii au nevoie pentru ”fire and wire” / activare și conectare să le transmitem energie. Energie care vine din emoție, iar emoția vine din gânduri. Deci ce gândim este generatorul emoțiilor noastre.
Așa că ce simt în legătură cu schimbarea este dat de ceea ce gândesc în legătură cu schimbarea, de nivelul gândirii mele, operate de capacitățile cognitive.
Nu înseamnă (doar) ”gândire pozitivă”, ci gândire ancorată în logică, în rațiune, în date, în capacitatea de predicție. Dar da, poate fi orientată optimist, luminos sau negativ, apocaliptic. Aici sunt alegerile fundamentale – ce gânduri aleg să gândesc, alimentând emoții favorabile acțiunii și schimbării, emoții care susțin, emoții care sunt productive. Aici nu sunt răspunsuri corecte sau de tip da/nu, pentru că totul este o alegere: iubirea este o alegere, gândirea în termeni de creștere și construcție este o alegere, a acționa în acord cu gândirea, în mod consecvent, este o alegere. Umană. Condusă de puterile și vulnerabilitățile umane. De patimi și virtuți.
Finalul? Finalul este că gândirea este orientată valoric. De aceea, la final, ceea ce vrei să vezi la cineva este caracterul. Dimensiunea sa morală. Care sunt reperele sale valorice? Care sunt barele de susținere în tramvai, atunci când acesta se leagănă încolo și încoace? De ce repere sunt legate deciziile sale, fundamentate de gândirea sa? Iar caracterul (ceea ce mă definește profund și este activat/conectat emoțional) și atitudinile (comportamentele relaționale ce exprimă caracterul), în această pereche discret/explicit sunt – iată închiderea – ancorate emoțional. Iar această fundamentare, împământare și înrădăcinare valorică ale loc încă din copilăria mică. Modelate prin imitație, prin învățare socială, prin învățare morală, prin educație formală, dar mai ales nonformală și informală, întrucât ultimele două au grade de libertate mai mare și dispoziția emoțională este mai amplă și în sens pozitiv.
Așadar, din ce registru emoțional trăim schimbarea? Din ce registru emoțional a fost propusă schimbarea? Și în ce registru valoric se poartă conversațiile și se negociază locul comun, într-o imaginară și uriașă diagramă Venn în care se întâlnesc agendele, aspirațiile, ideile, dorințele și ambițiile unora și altora?
*****
“Nothing happens until someone feels something.”
This is a core pillar of our work. It’s one of our “big” ideas.
Logic, reason, and evidence inform the heart, but it is the heart that decides.
People rarely change their minds because they learn something. More often, they change their mind because they feel something new and different.
Knowing more doesn’t turn into doing more. But if someone feels more, they’ll do more.
Beliefs and visions provide the scaffolding for logic and reason, not the other way around.
Beliefs and visions are feelings, not facts.
And they propel us forward. They give us a motive.
Facts don’t.
Logic doesn’t.
Reason doesn’t.
It exists in a place beyond logic.
It exists because someone feels something.
Nothing happens until someone feels something.
And ONLY when someone does feel something, can greatness begin to manifest itself.
