Azi încercăm liniștea cu muzică. E, desigur, tot o formă de înșelare și de distragere a atenției de la sine. Mi-am propus să-mi exorcizez public, în forma asta, extroversia excesivă. E o așezare la un drum către mine. În drumul ăsta mă uit (mai) mult pe geam dreapta – stânga, mă opresc (mult) să iau cu mine oameni sau să-i ajut, sau să stau de vorbă cu ei, să intru în viețile lor, în poveștile lor, sunt dispusă chiar să mă urc în mașina lor și să mă duc mai departe cu ei. După aceea îmi reamintesc de planul meu și mă regrupez după o abatere de câțiva km – ani, copii, evenimente.
Norah Jones – Come away with me
Dar știți ce? În fapt, toate astea sunt alegeri. Conștiente, neregretate, subsumate unui plan deasupra planului meu, un concept al Universului care aliniază, întâlnește, unește și creează sensuri lucrurilor, ideilor, întâmplărilor, oamenilor.
Când am plecat la drum, nu aveam un plan. Aveam o posibilă destinație și o idee despre cum aș vrea să mă simt în drumul meu și cu cine aș vrea să mă însoțesc și întâlnesc. Restul e construcție.
Ok, mă opresc. Așa funcționează disonanța cognitivă.
Mai bine ascultați liniștea din cabina proprie. Auziți cum toarce ușor motorul sufletului, al inimii și al minții?
