Vă rog să facem împreună un exercițiu de discriminare terminologică și conceptuală: să facem diferența între a fi consecvent și a fi, pur si simplu, repetitiv, înțepenit în mișcarea haotică, totuși regulată, de a face la nesfârșit același lucru… a fi înțepenit în proiect.
Deunăzi, făceam o paralelă între desfășurarea unei ore la clasă, văzută din perspectiva profesorilor (sau, ca să vă fie mai comod, a studenților mei de la Sociologie care urmează modulul Psihopedagogic, cu un vag proiect de viitor profesor) și o emisiune radio. Cândva, în Evul Mediu al anilor 90, am lucrat într-un radio, realizam, împreună cu Adriana ”Alo Moda” o emisiune. We were broadcasting – hihi! Planificam fiecare minut, pe vremea aia lucram cu CDuri și casete audio, scriam desfășurătorul după timpii muzicilor înscriși pe coperta discului… Cam așa e și ca profesor, planifici atent fiecare secvență, ce fac eu profesorul acum, ce fac ei elevii apoi, ce fac eu dacă ei nu fac, cum mai fac și tot așa. Cumva, nu?, a fi profesor, e similar cu a fi un DJ profesionist, auzi atent, schimbi muzica dacă ceva nu sună bine, cauți alternative foarte rapid, ca să nu ai ”blancuri” – acea tăcere jenantă, când știi că cel de la butoane nu e acolo…
În fine, această rememorare m-a determinat să reflectez la trecerea timpului și la ce a adus această trecere pentru mine, cum m-a(m) schimbat, m-a(m) transformat, am evoluat.
Multe s-au schimbat. ”Brânza” mea s-a mutat de colo – colo (apropo de Who moved my cheese) și eu am alergat-o și m-am bucurat de gustul ei. Nu a face același lucru e fenomenal azi, nu în ritmicitate stă echilibrul nostru care ne ajută să ne mișcăm fundurile și să facem o diferență în lume și între ziua de ieri și ziua de mâine. Echilibrul stă în a face bine ceea ce e de făcut în fiecare zi diferită. Și din când în când să tragi linie și să vezi dacă ai crescut, dacă faci ceva mai bine, mai bun, dacă faci și altceva decât ai făcut mereu. Să te provoci, să încerci noi teritorii, să le cartografiezi și să te așezi în cel mai bun loc pentru o perspectivă de milioane. De unde să vezi următorul loc de ”făcut casă”. De unde să respiri adânc și să zbori înalt, trăgându-i după tine pe ceilalți, generos, cu dragoste, dacă vor și pot și răspund chemării tale.
Prin urmare, numai dacă mă uit înapoi în ultimii 3 ani, am făcut proiecte, copii, casă, au trecut ”prin mine” 200 de studenți și cam tot atâția trainiți (weard word!). La televizor au rămas aceiași Mircea Badea și Dan Diaconescu, aceleași texte, aceleași categorii de probleme-etichetă, în jur sunt oameni care să încăpățânează să creadă că așa cum sunt de ani de zile e bine și că e suficient. Ei numesc asta consecvență, dar nu e decât viața unui hamster într-o cușcă cu un cilindru pe care aleargă idiot spre nicăieri.
Tocmai au pierdut bătălia cu ei înșiși, ei, cei care ar putea deveni.
