Experiența maternității a dus experiența familiei la o cotă pentru care nu am avut reprezentare. Nici prima naștere și nici a doua nu au fost, în sine, la fel de copleșitoare pe cât este fenomenul integrat de a avea 3 copii. Trei existențe simultane, fiecare în altă etapă, cu nevoi și cerințe specifice care se cer soluționate imediat, față de care o întârziere de o secundă este fatală.

Am trecut prin febre, muci, colici, dinți și măsele, alimentație pasată, apoi semi-pasată, criza de separare, nopți cu copii claie peste grămadă în patul nostru, zeci, poate sute de cearșafuri cu pipi, 3 x 20 de unghii tăiate cât mai non-agresiv; mers la tuns, controale la medic cu 3 caiete de notițe separate, 3 istorii de viață despre când, cum și cât au crescut diferite componente ale corpului, istovitoare discuții despre a fi în grafic, despre comparații privind aspectele generale, dar mai ales specifice ale fiecărui copil în parte. Despre personalitate, temperament, aptitudini, înclinații; asemănări cu membrii din familie până la bunici și străbunici; sclipiri de ceva care aduce cu nu știu cine. Despre viitori posibili și probabili. Scenarii de viață. Ale lor. Ale noastre despre și cu ei.

Continue reading →