Final de an, lecții

Se pare că anul acesta a fost prea puțin despre scris. Mai multă reflecție, mult văzut, mult procesat, niciodată ajuns în forma cuvintelor scrise. Până la urmă, nici nu m-am mai forțat. Ce-a fost să fie, a fost. Încă în pauză de scris, câteva lecții ale anului:

– Lucrurile importante se fac greu, cu muncă, efort. S-ar putea să te bucuri cam 15 minute, după care te vei întoarce la munca grea, de catâr, pentru lucrurile importante pe care le mai ai de făcut. Dacă e prea ușor, s-ar putea să fie ceva ciudat la mijloc. Ori e superficial, ori nu e de durată, ori… Povestea asta flower-power, zen, feng shui, binili învinge, fă ce-ți place, floricele, ține atâta vreme cât este susținută de muncă – timp, efort, expertiză etc. etc.

– Nimic nu poate înlocui relațiile directe, față către față. Facebook este o iluzie, un filtru, un live-text din viață, dar NU E VIAȚA. Anul acesta am învățat puterea relațiilor directe, ochi în ochi, mână în mână. Ce nu găsești în luciul unei priviri! Dar cel mai important, găsești răspunsuri. Și pe oamenii din spatele lor.

– Am învățat că nu suport filmele de groază și nici lucrurile groaznice care mi se mai întâmplă uneori. Mă tem, mi-e rău organic și mă pierd cu firea. Filmele de groază le pot evita mai ușor, dar lucrurile groaznice sunt deseori provocate de oameni. Și iată, locuim cu toții pe aceeași planetă în aceeași bucată de timp. Ne conlocuim viețile.

– Am învățat să fiu mamă. Mai mult ca în ceilalți ani.

– Cred că am avut un punct critic de maturizare pe multe dimensiuni. Încă nu știu ”unde crapă” ca rezultate, dar ce bine, tocmai începe un an nou și am ocazia să văd.

– M-am eliberat de multe așteptări și proiecții. Mă simt mai ușoară cu câteva kilograme, deși în mod real am pus câteva – dar din motive mult mai bune :)

– Sunt mai ok cu mine, cu alegerile mele, cu deciziile mele, cu proiectele făcute și chiar nefăcute. De va fi să fie, bine, de nu, sigur vor fi altele.

– Competența profesională specializată bate dezvoltarea personală. Dar cu dezvoltare personală, e mai relaxant.

– E mult mai bine să te apropii de 40 de ani decât de 30. Multe, multe, multe lucruri sunt muuuuult mai mișto acum. În primul rând eu. Și multe lucruri sunt deja în mașina cu care călătoresc în ce direcție vreau eu acum.

– Am înțeles un pic mai bine diferența dintre ”prieteni” și prieteni. Când ești o persoană foarte publică, chiar contează să poți face distincția.

– Cu cât te prinzi mai repede cu cine mergi prin viață, cu atât e mai bine și pentru călătorie, și pentru cei din grupul de călători.

– Serios,

you are enough2

Pentru mine a fost un an greu și foarte amestecat. Dar la final cred că lucrurile sunt mai ordonate ca niciodată și aștept un An Nou cu multe lucruri.

busola

 

Cuvântul meu pentru 2015 este RECUNOȘTINȚĂ: pentru tot ce s-a întâmplat, pentru toți oamenii noi care au intrat în viața mea, pentru toți cei care au ieșit din viața mea din diverse pricini și rațiuni, pentru toate experiențele provocatoare și solicitante, pentru lacrimi, suferințe, tristeți și deznădejdi, dar și pentru bucurii, împliniri, reușite, confirmări și recompense venite din diferite direcții și de la oameni, cu totul neașteptat.

ee773a64-dc65-4d4d-ad5b-427166a05828

 

Rezoluții? Ah, nu, vă rog. Sunt așa de liberă, încât îi ofer, la rândul meu, acestui An Nou libertatea de a mă uimi.

65a444a2-f7f6-4c5c-8d96-35c497a243dd

 

 

La final, Universul îmi vorbește – ca de obicei: am văzut un film despre fericire, am văzut un TED cu un proiect despre fericire, citesc o carte în care primul capitol povestește și încurajează despre ”obligația de a fi fericiți” pentru a face față vieții. Deci: fii fericit

 

Așa că zâmbesc fericirii mele.

La mulți ani și vouă!

Be Sociable, Share!

Leave a Reply