Oamenii sunt definiți doar de faptele lor

Experiențele subiective, personale, validează progresiv cunoașterea care ne este transmisă și pe care o preluăm, per se, la vârstele învățării. Natura umană, de la Eva și Adam încoace, este însă curioasă și reia permanent procesul de cunoaștere pentru a câștiga, dincolo de cunoașterea în sine, ca produs al demersului său de cotrobăire, ownershipul – sentimentul proprietății. Învățătura lui, cunoașterea lui, experiența lui, validarea lui, realitatea lui. Are sens – fiecare dintre noi, în fapt, se calibrează după existența pe care o împărtășește alături de un set de semeni – unii mai stabili în existența noastră, alții mai mobili. Puțini mai sunt alături dintre oamenii ce îmi însoțeau viața acum… 10 ani. Chiar și din cei care îmi erau alături acum 5 ani. Cu cât variezi contextele și oamenii – ca generatori de interacțiuni, relații, schimb de cunoaștere și perspective asupra vieții – cu atât, în fapt, cresc nivelul și amplitudinea perspectivei asupra universului – și cel restrâns, imediat, și cel larg, atemporal.

Continue reading