Triscuit

Sunt putin in the box. Daca cititi Leadership and Self deception (google books daca nu preferati Amazon.com si o asteptare pana va ajunge cartea in tara), veti afla ce este… CUTIA. Cutia autodeceptiei si a autocompatimirii care justifica niste comportamente care duc la o mai mare autocompatimire. Practic, te duci in jos la nesfarsit, justificandu-ti, mai bine si mai corect, auto-argumentandu-ti comportamentele si gandurile. Totul duce la un autosabotaj sinistru, esec, low performance, relatii incalcite si nefericite… ce mai, ar fi bine sa cititi repede cartea!

Desigur, datorita formarii mele psiho-peda (‘psiho-bu-bu’, cum spunea un amic de demult…), am o inclinatie spre reflectii de tip meta-. Metagandire, metaevaluare… ca si control al gandurilor, generatoare de comportamente, starnite de stari emotionale scurtcircuitate, sa fii meta- cu tine e foarte sanatos. Insa. Dar. Apare paramnezia, un fenomen psihic la limita intre real/amintire si imaginar. A fost sau n-a fost? Am visat, e un deja vu, sau s-a intamplat? Sunt eu in realitate sau sunt proiectia mea din viata de dinainte (e vorba de un continuum temporal in aceeasi viata, sa ne fie clar!) sau, dimpotriva, nu sunt aceea proiectie…

Cum iesi din… the box? Oprindu-te. Te opresti din imaginar, din speculativ, din ideatic si proiectie, te descotorosesti de propriile ganduri care iti plac atat de mult pentru ca te fac sa fii cel care esti acum, cu comportamente si fapte si initiative, gresite si tembele deoarece sunt autosabotoare, cum ziceam, cand se izbesc nevrotic de peretii cutiei. Te opresti, te uiti bine – bine la tine, la cei din jur, ii vezi asa cum sunt, curati, limpeziti de prejudecati – ale tale!, de etichete – ale tale, pe ei!, de “stiu eu, am vazut eu, cunosc eu…”, de evaluari, de aprecieri si judecati, de masuri si grade si mai stiu eu ce unitati care dau rezultatul neaparat corect si fix. Fix egal cu zero. In locul egoismului de a fi de acord cu tine insuti/insati si de a astepta ca realitatea sa-ti confirme drama pe care ai prevazut-o, ba, te provoc, ai generat-o prin gandurile si comportamentele tale – vezi profetiile autoimplinite si simpla teorema a lui Thomas – o situatie definita ca reala, devine reala prin consecintele ei -, pune o minte eliberata, proaspata si imaculata precum o foaie de hartie pe care scrii promisiunile pentru noul an. Lasa-te, precum o panza alba nepatata, impresionat zilnic, mereu si mereu de la inceput, de culorile si punctele si liniile trasate cu tuse diferite de cei din jur. Nu prevedea, nu previziona, nu proiecta. Lasa-te uimit de ce se poate ivi pe panza ta. Construieste si reconstruieste din imaginile acestea noi, zilnic noi, neincetand sa te surprinzi de cat de deschis si… out of the box poti fi.

Afara… e o lume diferita.