Puterea familiei

La acest început de an închid bucla 2014 cu reflecția asupra familiei. Dincolo de mine, există un univers care mă înconjoară și care este familia – apropiată și cea extinsă. Un capital uriaș de energie, de resurse în variate forme, de putințe care altfel nu ne-ar fi accesibile.

A aspira la mai mult în viață este, într-o perspectivă creștină în care trăim noi, un exercițiu de a putea și de a valorifica acele capacități lăsate de Dumnezeu în tine, ca daruri, ca talanți ca să te descurci pe lumea asta, în drumul către mântuire. Nu atât acumularea materială este importantă, și în mod clar nu este miza sau obiectivul nostru. A putea reprezintă concentrarea forțelor noastre interioare, o probă de nivel următor, o reușită că în viața asta, dacă îți propui ceva și te ții concentrat de jumătatea umană a planului tău, mai vine și jumătatea lui Dumnezeu acolo și se împlinește.

Continue reading

Inteligența politică

Cred că acest tip de inteligență este fundamentală în a marca acele cariere politice de excepție. Lipsa ei atrage nu doar rateul unor aspirații politice, ci și prejudicii în planul imaginii publice și al viitorului celui care pretinde că știe ce face, dar nu demonstrează prin prestații adecvate.

A fi inteligent politic înseamnă a înțelege foarte bine, în mod subtil și implicit, dar mai ales la timp ansamblul contextului cu variabilele și forțele sale de putere și influențare a unor demersuri politice. Înseamnă a ști când să taci, cât să taci și pe lângă cine să deschizi sertarul cu ce ai de spus și oferit. Uneori a fi consecvent într-un context complet ostil înseamnă pur și simplu că nu înțelegi ce ți se întâmplă și unde trăiești. Sigur, acum nu vom opri toate reformele și demersurile de schimbare doar pentru că o guvernare este înțepenită într-un comportament demn de anii ’80, și reformiștii își au meritul lor în inconștiența pe care o manifestă strigând cât îi țin plămânii, pe orice ”vreme”, solicitări și revendicări. Din forțele astea polarizate, se naște un soi de echilibru care nu face decât să mențină status-quo-ul. Nu-l modifică, întrucât fiecare trage tare în partea lui, în direcția opusă.

Continue reading

Rateul unei generații. Trezirea alteia

Ca să fiu sinceră, bucuria unei prezențe la vot atât de mare – oh, Doamne, iată toate orele de cultură civică obligatorii din curriculum! – și bucuria de tip ”binili învinge” sunt umbrite de un raționament simplu: Ponta, exponentul generației celor de 40-și-ceva, tinerii revoluției, generația de sacrificiu care se putea împlini prin accesul la guvernare pentru a schimba soarta țării, ei bine, a ratat. Și, odată cu el, s-a dus șansa acelei generații de a mai arăta ceva, politic vorbind.

Continue reading

Traversarea

…sunt în probe. Cu mine.

La 5-7 m deasupra pământului, pe un fir de cablu de câțiva mm, am ales să încerc traseul roșu. Nu pentru bravură. Ci pentru test. Să văd – am ajuns acolo? Mental. Dacă sunt acolo, eu cu mine, mental, cum răspund. Dacă îmi pot auzi respirația calmă. Dacă îmi pot controla emoțiile, vâltoarea de energie și adrenalină. Spaima. Teama. Că nu pot. Că poate cad.

Am ceva probe în spate. Tabăra VIAȚA, apoi cursul de frânghii joase de la Băile Tușnad – individual, dar și de echipă. Am avut și acolo încercările mele. Și aha-urile și apoi munca cu mine între ceilalți. Dar acum – acum sunt singură pe frânghie.

Continue reading