Back to school project. Ziua 5. Paradoxuri și pace mondială

Astăzi închei proiectul Back to school. Suntem deja în mijlocul săptămânii 2 și ați putea să spuneți voi cum să treaba. Sunt orarele gata? S-au acoperit catedrele? Toată suflarea profesorală are normele clare? Elevii și-au intrat în ritm? Clopoțelul și-a dres glasul?

Desenul conturat în cele 4 articole poate avea accente grave. Melanjul de abordări romantice și pragmatism științifico-fantastic este recognoscibil în realitate. Uneori în realități particulare și extrem de subiective, dar acolo. Acolo, la nici 2-3-5 km de casă, în săli de clasă suprapuse și supraîncărcate se trăiește intens, se dau, se pierd și se câștigă bătălii. Din păcate, cu alții, permanent inamicul e altcineva, în afara sinelui nostru, în afara sistemului nostru, în afara zonei noastre de control, acolo unde ”nu știu, nu pot, nu sunt vinovat/ă eu…”

Dintr-o dată, a vorbi despre autonomie, despre maturitate, despre instanța de ADULT în cel mai tranzacțional sens posibil pare a ridica multe întrebări. Adică… noi nu suntem adulți? (posibilă auto-întrebare de profesor sau chiar de părinte) sau… Ce treabă au adulții? (posibilă interograție către un coleg, de către un elev). Dar nu e despre asta. E despre fiecare în a se aborda pe sine mai serios, mai în legătură cu sensul său și cu conștientizarea, în mod real, asupra impactului pe care îl are asupra celorlalți…

Ce-ar mai fi de spus despre misiunea școlii și ființarea ei în lume? Poate că reinventarea educației și mai ales a educației din școală să fie noua provocare a generațiilor de cercetători, politicieni, experți și oameni de bine. Nu distrugerea instituției școlare, ci reclădirea pe principii sănătoase relațional, corecte și morale, în beneficiul celor pentru care a fost proiectată și în sensul pentru care a fost creată social. Un spațiu sănătos emoțional, mental, spiritual și fizic. Un spațiu cu sens, cu valoare și cu misiune. Un spațiu cu viață, cu puls.

Las acest final deschis, nu vreau un happy end forțat pentru că termin proiectul și ”binili învinge!” Sunt convinsă că, la finalul zilei, binele învinge, la finalul anului școlar, pentru unii, binele învinge. Însă pentru fiecare dintre noi și toți ceilalți, pentru noianul de alegeri pe care le facem fiecare azi, în secunda asta, în minutul care urmează, ceea ce vom avea de suportat este în primul rând propria conștiință. Oare azi am făcut mai mult bine în lume sau mai mult rău? Oare câți suferă azi din pricina mea, din pricina neatenției mele față de celălalt și, de fapt, în primul rând față de mine? Cred că măsura faptelor pe care le facem în raport cu ceilalți sunt imaginea clară a respectului nostru față de noi înșine. Atât ne respectăm pe noi – exact cât arată faptele noastre față de ceilalți.

Pentru toți cei care trudesc pe ogorul educației, crezând în puterea ei și în esența umană tare ce poate naște din ea, I WAS HERE și am lăsat urmă pe pâmânt, în oamenii pe care i-am intersectat.

 

Be Sociable, Share!

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.