Starea de cuib. Delay.

Întotdeauna am avut acest delaying – mode. Mai toate lucrurile mi s-au întâmplat târziu în viață. Da. Chiar foarte târziu unele. Inadmisibil pentru vremurile în plină emancipare pe care le trăiam. Nu știu cum am rezistat 5 ani de liceu (pedagogic), 4 ani de facultate și nici cum de nu m-am grăbit cu doctoratul, ca orice om...

Eclipsă

Ei, da, bine, sunt lunatică. Asta e, semn de lună. În eclipsă până la reformatare… reinstalare de soft nou. Ascunsă în camera mea albă, golită de povestea doctoratului, download complet din creier, vărsare până la secâtuire, foamea celulei nervoase care s-a cerut forțată – concentrare, conexiune, idee, cuvând, claritate; camera albă își așteaptă noua poveste....

Re-design de viață

Acum un an, fix, eram în mijlocul unui proces personal de punere în ordine. Trecuseră niște ani aglomerați, aproape se închiseseră niște bucle majore, se acumulaseră niște experiențe și nu mă mai ajungeam. Nu-mi mai eram de-ajuns în forma aceea și în momentul acela, simțeam că drumul meu se desenase suficient în forma prezentă și intuiam...

Pledoarie pentru sine

Aș vrea să încep cu un disclaimer – acest post este despre individ și creșterea lui, totuși nu se va asocia cu egoismul, îndreptățirea de sine și nici cu auto-suficiența. Este despre sinele generos și nu despre sinele egoist. Cu siguranță domnul Piaget a avut dreptate – se confirmă: acumulările cantitative duc la salturi calitative exprimate în...

Scroll to top