Lecturabilitate

Odată cu scrierea tezei de doctorat, dar mai ales cu ocazia prezentării acesteia, am inventat un termen nou. Lecturabilitate: caracteristica unei lucrări de a fi lecturată. Cu alte cuvinte, șansa pe care o dai produsului tău intelectual de a fi citit, parcurs, înțeles. În alt univers, spunem despre inițiative că sunt do-able, adică realizabile.

Prin urmare, la prezentarea tezei, după ce primisem deja câteva comentarii cu privire la dimensiunea lucrării (aprox. 500 pagini), am fost foarte onestă și am recunoscut: stimat auditoriu, am scris această teză pentru mine, în primul rând. Volumul ei reflectă demersul meu de clarificare, de lămurire, este modul în care eu mi-am explicat și felul în care am desfășurat gândirea mea asupra temei, suma și sinteza de conținuturi parcurse, descifrate, legate unele de altele, corelate, făcute să dea sens aspectelor despre care îmi propusesem să vorbesc. Este de fapt un download complet din creierul meu. Asta e. Dacă m-aș fi gândit la un posibil auditoriu, mai bine definit, poate aș fi fost mai atentă la variabilele ce țin de aceștia – timp disponibil, a câta n-a lucrare de doctorat citesc, eficiență. Dar nu. Nu m-am gândit la nimeni altcineva. Am fost egoistă și onestă cu mine până la capăt. Am scris tot ce am avut în cap. Am scris tot ce am avut de spus. Când a fost gata, m-am simțit sfârșită, goală și epuizată de orice idee. Era completă.

Continue reading

Copiii terapeutici

…au energie, sunt vioi, sunt optimiști, întreabă unde mai mergem, sunt prietenoși, se prezintă cu numele complet pe ei și pe toți frații, pe mama și pe tata, prezintă toată familia și zodiile aferente, sunt peltici, rârâiți, șș-iți, ss-iți, le cad dinții și așteaptă o zână, fluieră în biserică (a se citi intră cu bicicleta), întreabă ce serviciu ai tu, tati?, nu vor la grădi/școală, nu vor să facă logopedie, după aia vor (amenințați cu rămasul la grădi pentru toată viața și lipsa bucuriei de a avea teme, de scris și de calculat), zâmbesc, ridică un deget mare în semn de like, spun mami-mami și când au nevoie și când nu, caută prin casă după părinți, se ascund, răstoarnă, se miră, râd cu zgomot, sunt gălăgioși, le plac petrecerile și cadourile, se împrietenesc ușor cu orice fel de copii, sunt spontani, zglobii, solicitanți, obositori, mănâncă ce le place și au opțiuni ferme, se culcă târziu, se scoală greu, se spală pe dinți singuri, au filosofii complexe, spun lucruri amuzante, își explică lumea, doamna e partenerul pentru a reuși chestii și convinge, cad lați pe bancheta din spate, dorm cu iPad-ul sub cap, știu să scrie singuri parola la calculator, fac planuri, le schimbă, nu sunt fixiști – ba da!, le place să discuți la ”focul de tabără”, fac năzbâtii, le place să mă țip la ei (mă provoacă!), apoi mă tratează de gât, sunt maimuțe și sar în spate când după puzzle și lego prin toată casa…

copiii terapeutici sunt copiii pe care toți copiii îi vor de prieteni. și chiar și adulții.

sunt copiii mei și pe mine mă vindecă prima dată. de prea mult mine.

copiii

Darurile Danemarcei

În 2011 începeam un proiect Leonardo da Vinci împreună cu alte 3 țări nord – europene: Danemarca, Olanda și Irlanda. Luna aceasta am avut ultima deplasare în Danemarca, pentru închiderea proiectului.

Dacă vă mai amintiți, am scris destul de mult despre primele impresii din Danemarca.

A sosit timpul să închid o buclă daneză și să deschid alta, tot cu ei, la alt nivel. Sper că mă calific.

Ce am învățat din acest proiect și din relațiile cu 3 țări nordice este că suntem diferiți într-un mod fundamental și ireconciliabil. Și că această diferență dintre noi este cea mai puternică sursă de învățare și de schimbare – personală, de grup și socială.

group learning

Rewind. În 1999, ca studentă, desfășuram primul meu proiect Tineret – în Europa, la vremea aceea. Un schimb de tineri pe care l-am găzduit prin Liga Studenților. Între țările participante, Danemarca. O organizație de tineret a unui partid politic. Așa a picat să fie, apelul de căutare parteneri plecase în toată Europa și răspunseseră tot felul de organizații.

Continue reading

Dancing in the rain

Ploile acestea mă bucură. Îmi dau ocazia să-mi amintesc de ceea ce îmi place foarte mult: alergatul prin ploaie, pe care de altfel nu îl practic deloc. Este o plăcere pur ideatică, la nivel de idee.

În mod real, doar dansez. Nici asta foarte bine, dar practic la mine acasă, așa că, în fapt, este tot o plăcere ideatică, doar că la nivel personal.

În fine.

dance

deci să dansăm, zic.