Lecturabilitate

Odată cu scrierea tezei de doctorat, dar mai ales cu ocazia prezentării acesteia, am inventat un termen nou. Lecturabilitate: caracteristica unei lucrări de a fi lecturată. Cu alte cuvinte, șansa pe care o dai produsului tău intelectual de a fi citit, parcurs, înțeles. În alt univers, spunem despre inițiative că sunt do-able, adică realizabile.

Prin urmare, la prezentarea tezei, după ce primisem deja câteva comentarii cu privire la dimensiunea lucrării (aprox. 500 pagini), am fost foarte onestă și am recunoscut: stimat auditoriu, am scris această teză pentru mine, în primul rând. Volumul ei reflectă demersul meu de clarificare, de lămurire, este modul în care eu mi-am explicat și felul în care am desfășurat gândirea mea asupra temei, suma și sinteza de conținuturi parcurse, descifrate, legate unele de altele, corelate, făcute să dea sens aspectelor despre care îmi propusesem să vorbesc. Este de fapt un download complet din creierul meu. Asta e. Dacă m-aș fi gândit la un posibil auditoriu, mai bine definit, poate aș fi fost mai atentă la variabilele ce țin de aceștia – timp disponibil, a câta n-a lucrare de doctorat citesc, eficiență. Dar nu. Nu m-am gândit la nimeni altcineva. Am fost egoistă și onestă cu mine până la capăt. Am scris tot ce am avut în cap. Am scris tot ce am avut de spus. Când a fost gata, m-am simțit sfârșită, goală și epuizată de orice idee. Era completă.

Continue reading

Acești consumatori de societate

Sunt o profesoară cicălitoare. Nu mă mulțumesc cu faptul că studenții show up, vreau să fie prezenți. Starea de presencing. Sunt acolo, respirăm același aer, aceleași concepte… păi să fie. Ce nedrept! Ei pot sa stea pe telefoane, iar eu nu. Deci, să stăm toți ochi în ochi, suflet la suflet și să ardem pe altarul evaluării.

Spun asta pentru că studenții mei sunt niște consumatori. Consumă cursuri (ckecked!), consumă prezentări (noi când putem să ne programăm? și… știți, noi nu mai avem teme de prezentat!), consumă proiecte de echipă (bine, fie!), consumă examene, consumă ani de studenție, consumă licența – hai, sa treacă odată toate, sa treacă, să văd și astea trecute și gata!

Continue reading

Darurile Danemarcei

În 2011 începeam un proiect Leonardo da Vinci împreună cu alte 3 țări nord – europene: Danemarca, Olanda și Irlanda. Luna aceasta am avut ultima deplasare în Danemarca, pentru închiderea proiectului.

Dacă vă mai amintiți, am scris destul de mult despre primele impresii din Danemarca.

A sosit timpul să închid o buclă daneză și să deschid alta, tot cu ei, la alt nivel. Sper că mă calific.

Ce am învățat din acest proiect și din relațiile cu 3 țări nordice este că suntem diferiți într-un mod fundamental și ireconciliabil. Și că această diferență dintre noi este cea mai puternică sursă de învățare și de schimbare – personală, de grup și socială.

group learning

Rewind. În 1999, ca studentă, desfășuram primul meu proiect Tineret – în Europa, la vremea aceea. Un schimb de tineri pe care l-am găzduit prin Liga Studenților. Între țările participante, Danemarca. O organizație de tineret a unui partid politic. Așa a picat să fie, apelul de căutare parteneri plecase în toată Europa și răspunseseră tot felul de organizații.

Continue reading